Poezia asta e smulsa din rocaSufletului meu incetosat.Ea se tanguie ca focaSi-are un suras uitat …Poezia asta imi macina mintea,Curge totusi ca un vis …Apoi se-aseaza precum linteaIntr-un castron din Paradis!Poezia asta violeaza hartiaSi se aude o inima urland …Poezia asta domina vria,Dar apogeul ei este bland!Poezia asta e scrisa cu sange,Neuronal, oniric, abisal …Eu sper ca ea nu se va stinge,Inghitind orice soi de final!…