Epistolele corintiene ne oferă o imagine a unei „mega” renașteri a unei biserici din Corint ce ajunsese la aproximativ șaizeci sau șaptezeci de mii de convertiți în patru ani, precum și problemele asociate cu aceasta. Rev. Caram arată că trezirea din Corint este o figură a trezirii care vine în zilele din urmă, ca un năvod aruncat în mare, în care vor fi adunați oameni de tot felul, precum și marea nevoie de mame și părinți spirituali care să fie pregătiți să conducă biserica spre maturitate.